Una din armele cu cea mai mare putere asupra maselor e Propaganda.Pe vremea aceea se numea Presa de Stat iar acum se numeste Presa Libera.Si atunci ca si acum, articolele, reportajele, documentarele s.a.m.d au prezentat si o fac si astazi cu mare succes o imagine deformata a realitatii.Desigur, din principiu, nicio forma de propaganda nu poate fi gandita ca una echidistanta cu atat mai putin facuta in interesul maselor.
În esenţă, folosirea propagandei prin presă este un „viol psihic”, iar în acest caz, presa acţionează ca un declanşator infailibil de comportament social programat şi poate determina orientarea în direcţia dorită, a atitudinii şi comportamentului publicului. În societatea comunistă, mai ales în perioada lui Ceauşescu, propaganda şi manipularea erau la ordinea zilei. În faţa forţei imense a mass-media, indivizii erau dezarmaţi, intoxicaţi şi hrăniţi cu articole ideologice, ceea ce ducea în final la o vulnerabilitate extremă. Amestecul de adevăruri parţiale cu minciuni credibile, crează într-un final acel produs hibrid numit de comunişti „informaţie oficială”. Ziariştii erau obligaţi să publice astfel de materiale ce prezentau, de fapt, o imagine falsă a realităţii reuşitelor şi progresului. Realitatea era filtrată cu grijă, evenimente dispar şi sunt înlocuite cu expresii şi cuvinte doctrinare placte cu limbă de lemn. Tot ceea ce e negativ este pus doar în cârca occidentului, atitudine pe care o vom prezenta în materialele din campania anticapitalistă, pentru ca textele despre România să prevadă şi să prezinte doar imaginea unei societăţi perfecte.
Cum spunea şi Goebbels – “marele tribun al viului grai şi un propagandist care folosea minciuna într-un mod atât de constant şi de cinic” – „propaganda bună este aceea care duce la succes, iar propaganda rea este aceea care-şi ratează scopul, oricât ar fi de inteligentă, căci propaganda nu are misiunea de a fi inteligentă, ci de a asigura succesul”. Conform studiului făcut de Vladimir Volkoff, Goebbels dispunea de trei sute de ofiţeri şi cinci sute de ngajaţi care munceau non-stop la manipularea informaţiei, căci tot „micului doctor” i se atribuie şi următoarea expresie, cum că: „o minciună repetată de o mie de ori rămâne minciună, o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr” căci „propaganda nu are nimic în comun cu adevărul”. Pe de altă parte, într-un alt studiu, acelaşi Goebbels este citat ca spunând: „Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obţine un anumit efect”.
(sursa: ro.wikipedia.org)
În Doctrina pentru operaţii psihologice a forţelor armate ale SUA din 2003 se poate găsi una din puţinele definiţii “oficiale” ale propagandei, înscrisă într-un document doctrinar militar: Orice formă de comunicare în sprijinul unor obiective naţionale în scopul influenţării opiniilor, emoţiilor, atitudinilor sau comportamentelor oricărui grup de oameni în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei comunicări. Tot aici, propaganda este clasificată în Propagandă Neagră, în care se lasă să se înţeleagă că informaţia ar emana de la altă sursă decât cea reală; Propagandă Gri, în care nu este identificată sursa; şi Propagandă Albă, în care sursa sau sponsorul este cunoscut publicului.
Relaţia între noţiunile de “Propagandă” şi “Relaţii publice” este complexă şi – în funcţie de interesele de moment şi de concepţia despre lume – poate să fie structurată în diverse feluri. În urma ultimelor evenimente desfăşurate pe plan mondial, chiar şi deosebirile între propagandă şi relaţii publice sunt greu de sesizat. În funcţie de punctul de vedere al celor interesaţi, propaganda poate fi opusul relaţiilor publice, în măsura în care relaţiile publice “informează”, în timp ce propaganda “dezinformează” şi “manipulează”, sau poate fi o formă specială a relaţiilor publice, în măsura în care propaganda foloseşte, într-o măsură mai mare, mijloace de manipulare şi de distorsionare a realităţii. Ambele noţiuni sunt foarte strâns legate de noţinile de “Publicitate”, “Informare”, “Manipulare” şi “Cenzură”. Din punct de vedere istoric, cenzura a fost pusă în relaţie cu propaganda, dar în ultima vreme, mai ales după începerea războiului din Golful Persic, instanţele politico-militare ale SUA au aplicat cenzura şi în legătură cu relaţiile publice.
În esenţă, propaganda reprezintă o propagare sistematică a unei doctrine, ideologii sau idei, care reprezintă o valoare pentru vorbitor (un exemplu poate fi şi propaganda electorală). Cuvântul-cheie al definiţiei este “sistematic”. Simpla expunere a unei ideologii sau doctrine nu reprezintă propagandă. Pentru a deveni propagandă, ideologia şi doctrina trebuie să fie răspândite printr-un sistem de comunicare, printr-o serie de evenimente organizate pe o perioadă lungă de timp, cu scopul de a face ca auditoriul să adopte un nou fel de a gândi.
(sursa:ro.wikipedia.org)
Mai jos un fragment dintr-un documentar facut in 1983, care exeplifica tot ce am scris mai sus.
