Primăvara de la Praga

În Republica Cehă, şi cred că şi în alte ţări din Europa de Răsărit, se uită de multe ori că în august 1968 România a fost ameninţată, cel puţin pentru câteva zile, de acelaşi pericol ca şi Cehoslovacia. Pe 21 august, imediat după ocuparea Cehoslovaciei, serviciile secrete american şi francez au semnalat o mişcare masivă de unităţi sovietice şi bulgare în jurul graniţelor româneşti, iar informaţii similare au fost confirmate şi de turiştii cehoslovaci care se întorceau din concediu din Bulgaria şi din Moldova sovietică. Politicienii români au reacţionat în felul lor: toată România se afla, chipurile, cu arma la picior şi orice fabrică urma să devină o fortăreaţă dacă armate străine ar fi trecut frontiera de stat. În felul acesta, între 21 şi 30 august 1968 lumea s-a clătinat la marginea unei catastrofe ale cărei consecinţe nimeni nu şi le putea imagina, nici măcar preşedintele american Johnson şi ministrul Afacerilor Externe al URSS. În măsura în care se poate da crezare ambasadorului Uniunii Sovietice la Washington, Dobrînin, de la cele mai înalte niveluri ale Administraţiei americane s-a insistat pe lângă guvernul sovietic ca „în numele omenirii” să nu atace România, „deoarece rezultatele puteau fi imprevizibile”. Pur şi simplu, datorită opiniei publice mondiale, americanii nu au putut permite ca Uniunea Sovietică să ocupe militar o altă ţară, chiar dacă est-europeană. Până la urmă, Uniunea Sovietică nu s-a hotărât să facă pasul fatal, mai ales că în România nu era ameninţată sau pusă la îndoială „puterea socialistă”. Criza în jurul României s-a încheiat la 31 august 1968, când, în urma consultaţiilor cu centrala de la Moscova, Dobrînin a anunţat că „informaţiile despre invazia în România nu au fost întemeiate pe adevăr”. Cei de la Casa Albă probabil că au respirat uşuraţi.

…

La mijlocul lui iulie 1968, conflictul cehoslovaco-sovietic a ajuns la o ruptură deschisă atunci când conducerea lui Dubček a respins în mod public „scrisoarea celor cinci partide comuniste şi muncitoreşti” adresată Comitetului Central al Partidului Comunist al Cehoslovaciei, care fusese semnată la o şedinţă separată la Varşovia. Dubček a înţeles abia atunci că Brejnev şi ceilalţi conducători comunişti nu s-au lăsat convinşi de „onestitatea” intenţiilor lui şi că doresc să intervină imediat în forţă împotriva „contrarevoluţiei”. Cehoslovacia s-a trezit într-o izolare internaţională perfectă. Abia atunci s-a produs în sfârşit o modificare pozitivă în relaţia cu România.

Imediat, de la 15 iulie, ministrul Afacerilor Externe al Cehoslovaciei a dispus ambasadorului de la Bucureşti să transmită politicienilor români mulţumiri pentru toate manifestările de înţelegere şi simpatie care inundaseră presa românească. A fost transmisă la Bucureşti scrisoarea conducerii Comitetului Central al Partidului Comunist al R. Cehoslovace prin care N. Ceauşescu era invitat să efectueze o vizită în Cehoslovacia, vizită ce urma să aibă loc cât mai repede. Ceauşescu a sosit la Praga la 15 august, adică cu câteva zile înainte de invazie. Scopul ei oficial trebuia să-l constituie semnarea unui nou tratat de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc între România şi Cehoslovacia, dar în realitate era vorba de demonstrarea existenţei unei alianţe strânse între cele două state, chiar dacă fusese forţată de împrejurări externe. Pentru majoritatea cetăţenilor cehoslovaci, sosirea lui Ceauşescu (ca şi a lui Tito, care avusese loc cu o săptămână înainte) a avut semnificaţia unui sprijin lipsit de echivoc al suveranităţii şi independenţei Cehoslovaciei, iar oaspetele român a fost primit în acest sens. Peste tot unde a apărut în acele zile, oamenii izbucneau în ovaţii, iar la Castelul de la Praga a fost întâmpinat de o mare mulţime care a scandat câteva minute în şir „Trăiască România”.

La patru zile după plecarea lui Ceauşescu, la 21 august 1968, în Cehoslovacia a intrat aproape o jumătate de milion de ruşi, bulgari, polonezi, unguri şi nemţi din Germania de Est înarmaţi. Conducerea României şi-a exprimat imediat un punct de vedere ferm de respingere, care nu a lăsat pe nimeni să se îndoiască de faptul că, în caz de atac, România se va apăra. În situaţia când pe teritoriul întregii Europe de Răsărit se deplasau unităţi militare puternic înarmate şi nu exista în nici un fel certitudinea că aceste unităţi vor intra numai în Cehoslovacia, era necesară o doză mare de curaj. Astfel, lui Ceauşescu personal i se deschidea calea de a-şi consolida propria sa putere, nu numai în România, care în mod tradiţional era anti-rusă, cât şi în lumea democrată, mai ales în Statele Unite ale Americii şi în Europa de Vest. Şi astfel, în timp ce Cehoslovacia ocupată a devenit din nou unul dintre sateliţii sovietici neinteresanţi, România şi-a câştigat, prin poziţia ei fermă, un prestigiu internaţional considerabil, pe care l-a consolidat sosirea la Bucureşti, în august 1969, a preşedintelui Statelor Unite, Richard Nixon.

(sursa: http://www.contrafort.md/2006/135/960.html)

Avand in vedere toate astea si tinand cont de indrumarile pretioase ale Tovarasului N. Ceausescu apar carti de pregatire a populatiei impotriva unui eventual atac.
La 27-28 decembrie in Sesiune a Marii Adunari nationale se adopta, printre altele, Legea privind organizarea apararii nationale a României (Legea 14/1972), în baza careia sistemul national de aparare cuprinde doua categorii de forte: permanente si nepermanente.

Eroi pentru nimic !

Nu! Ma incapatanez sa inchei subiectul cu revolutia.Rasfoind paginile pe youtube am gasit un filmulet care m-a lasat fara cuvinte.Sa-l numim “un mic studiu de estetica al ultimilor 20 de ani”…sunt lucruri pe care toti le stiu dar foarte putini le constientizeaza.

De ce a fost ucis Generalul Milea

In ultimele zile am aflat lucruri despre Revolutia din Romania cat n-am aflat in ultimii 16 ani.E de prisos sa mai spun ca am ramas socat de fiecare detaliu si mai ales de cum se leaga intre ele franturile de amintiri pe care le-am pastrat atatia ani in minte.Mai jos un articol preluat din Ziarul;

Mihail Gorbaciov ii daduse lui Ceausescu o ultima sansa de a semna “abdicarea”: pe 22 decembrie 1989. Insa Elena voia ca in acea zi succesor sa fie anuntat Printisorul Nicu.

Generalul Vasile Milea, ministrul apararii nationale, aflat intre Cabinetele 1 si 2, a platit cu viata neintelegerea dintre cei doi soti cu privire la Nicusor.

OPOZANTUL

Demersurile ofiterilor de la Directia de Importanta Exceptionala pe langa americani (comandantul Antim Petru era la Washington), precum si intarirea frontierelor Romaniei le-au demonstrat sovieticilor ca nu puteau intra ca-n branza, cu toata armata de agenti racolati de KGB si GRU. Gorbaciov a cazut de acord, cel putin formal, cu demisia lui Ceausescu intre 12 si 19 decembrie. Imediat, Marea Adunare Nationala ar fi fost dizolvata si se trecea la desfiintarea structurilor centralizate de partid. In martie 1990 s-ar fi tinut alegeri libere, iar pana atunci, la insistentele lui Gorbaciov, avea sa conduca Ion Iliescu, pe care-l stia ca opozant al lui Ceausescu. Asta se hotarase la inceputul lui august 1989.

CEAUSESCU CHEMAT LA ORDINE

Dar, la al XIV-lea Congres, din noiembrie, Ceausescu a fost reales.
Conform surselor militare, acesta a fost nevoit sa-l asigure personal pe Gorbaciov ca va respecta intelegerea. Prea tarziu. Gorbi, care oricum nu renuntase la planul dintai, a dat startul pentru “Operatiunea Lybra”, care a inceput la Timisoara. Ceausescu s-a dat de ceasul mortii sa-l induplece sa revina la termenii intelegerii. I s-a dat o ultima sansa: ziua de 22.

ELIMINAREA LUI MILEA

In Cabinetul 1, Ceausescu se caznea sa-si formuleze demisia. In antecamera, generalul Vasile Milea astepta sa primeasca documentul. Un exemplar urma sa ajunga la Washington, la generalul Antim Petru, ca sa fie inmanat americanilor, iar “Operatiunea Lybra” sa fie stopata pe cai diplomatice. La un moment dat, au intrat Elena Ceausescu si un general loial ei, care au incercat sa-l convinga sa nu demisioneze, ca au ei o solutie cu care e de acord toata lumea, inclusiv ministrul Milea: numirea lui Nicusor. Ceausescu s-a infuriat, l-a facut tradator pe Milea, ca joaca pe mai multe fronturi, si a spus ca va respecta intelegerea cu Gorbaciov. Cei doi complotisti s-au dus in Cabinetul 2, unde au hotarat eliminarea lui Milea, atunci si acolo. Si demararea planului lor pentru inscaunarea lui Nicusor.

AVERTISMENTUL

Surse militare afirma ca tot ce s-a discutat in Cabinetele 1 si 2, precum si in antecamera, inclusiv pe 22 dimineata, a fost inregistrat si pana la urma se va dezvalui cu probe.
La ora 9 si 20, doamna Milea, aflata la Predeal, a primit un telefon de la un ofiter de la Directia de Importanta Exceptionala, care i-a spus sa-l sune pe general si sa-l avertizeze sa paraseasca CC-ul imediat.
“Dar slab ma mai credeti voi pe mine”, i-ar fi raspuns Milea, stiind de unde vine avertismentul. La ora 9.42, doamna Milea a primit telefonul acela ciudat, la care n-a vorbit nimeni, dar a auzit impuscaturi.
Conform surselor militare, nu sotul a sunat-o, ci generalul Elenei Ceausescu, ca “raspuns” la avertismentul trimis mai devreme. In ultimul sau interviu, acordat “Ziarului” inainte de a muri, doamna Milea a spus: “Un general va plati pentru moartea sotului meu”. Aflase ce se intamplase, dar nu a vrut sa spuna mai mult.

LISTA NEAGRA A PERESTROIKAI

Lista neagra a pucistilor sovietici cuprindea mai multe nume, in frunte cu Vasilea Milea, generalul Stefan Gusa si generalul Antim Petru. Planul de invazie a Romaniei depindea de un “element” crucial: destabilizarea armatei si a trupelor de securitate. Ideal era ca acestea sa se bata intre ele, victimele colaterale fiind populatia revoltata care iesea in strada. Astfel, armate eliberatoare si “pacifiste” ale Tratatului de la Varsovia ar fi fost nevoite sa intervina. Generalul Gusa si oamenii iesiti in strada au stopat Operatiunea Lybra.

sursa: http://www.ziarulcn.com/article/de-ce-a-fost-ucis-generalul-vasile-milea-43829.html

Revolutia din Romania

Acum cand Basescianu se pregateste sa condamne comunismul apar tot mai multe dovezi privind revolutia.Mai exact, pt cine inca mai are dubii, aceasta a fost provocata exact ca un avort de cine altcineva decat Bush Sr. si Gorbaciov.Iata mai jos cateva fragmente dintr-un articol aparut in Evenimentul zilei;

Conform unor date neoficiale, se estimeaza ca numarul turistilor sovietici care au intrat in Romania in decembrie ‘89 a fost de cateva mii.Teroristii au fost spaima Revolutiei romane.
Nimeni nu stie inca cine erau acestia: cadre ale Securitatii, agenti KGB, tineri din tarile arabe instruiti in secret in Romania?

Au fost implicati sovieticii in evenimentele din decembrie 1989? Cu siguranta ca da, din moment ce Petre Roman ii dezvaluia istoricului Alex Mihai Stoenescu faptul ca, satul de actiunile diversioniste, in octombrie 1990 a cerut oficial ambasadorului URSS retragerea agentilor.

“La expunerea clara, concisa a lui Caraman, directorul Centralei de Informatii Externe, am cerut sovieticilor sa-si retraga comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000-30.000 de oameni”, spune Roman. “S-au retras ca urmare a faptului ca Gorbaciov modificase strategia si spusese ca URSS nu mai este jandarm in aceasta zona”.

Planurile sovieticilor de schimbare a lui Nicolae Ceausescu apar pentru prima data in 1968, cand Romania a condamnat public invazia Cehoslovaciei. Brejnev a cerut in mod expres rasturnarea lui Ceausescu si inlocuirea acestuia cu o persoana loiala Kremlinului, iar serviciile secrete sovietice au pus la cale Operatiunea “Dniester” (Nistru), dar si o violenta campanie de recrutare in Romania.

Conform istoricului Cristian Troncota, specialist in servicii secrete, nici Securitatea romana nu a stat cu mainile incrucisate in fata agresiunii sovietice. Astfel, Unitatea Militara 0920/A a fost transformata in UM 0110, incadrata cu ofiteri si subofiteri tineri si capabili, fiind destinata contrainformatiilor pentru spatiul estic si care va deveni repede faimoasa prin denumirea Unitatea Anti-KGB.

Confruntarea cu sovieticii a fost dura pentru ca, asa cum releva “Punctul de vedere preliminar al SRI, privind evenimentele din decembrie 1989″, “Romania era “lucrata” la nivelul unui stat inamic, mod de abordare care s-a pastrat, chiar s-a accentuat, dupa venirea la conducere a lui Mihail Gorbaciov”.

Zeci de ofiteri superiori, dar si generali si membri de partid racolati de sovietici au fost marginalizati, inlaturati, Ceausescu ferindu-se totusi sa nu irite prea mult colosul de la Rasarit prin masuri radicale.

Ceausescu a stiut sa contracareze masurile sovietice, bazandu-se si pe rusofobia romanilor, dar misiunea i-a fost usurata si de faptul, destul de usor trecut cu vederea, ca armata sovietica nu se mai afla cantonata in Romania inca din 1958.

Cu tot “nationalismul” si antisovietismul sau, Ceausescu a devenit la sfarsitul anilor ‘80, ca urmare a gravelor sale greseli (cultul personalitatii, infometarea populatiei), un personaj urat chiar de propriul popor. Gorbaciov incepuse sa apara ca o solutie pentru romani, iar perestroika reprezenta salvarea.

“Lovitura e data la Bucuresti prin sabotarea mitingului ceausist”

Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie ‘89. Imediat dupa incetarea fenomenului terorist-diversionist, acestia au disparut.

Departe de a fi o legenda, mai multi ofiteri de informatii i-au confirmat istoricului Alex Mihai Stoenescu faptul ca, in seara de 3 decembrie 1989, o “sursa directa si sigura”, cetatean strain cu acces la informatia primara, a transmis legaturii sale din Securitate ca, la Malta, Bush si Gorbaciov au hotarat inlaturarea lui Ceausescu simultan cu Noriega din Panama.

Ceausescu ar fi primit de la Departamentul Securitatii Statului (DSS) doua note cu caracter ultrasecret, care spuneau, in esenta, acelasi lucru. “In cursul discutiilor de la Malta, secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, si presedintele american, George Bush, au hotarat inlaturarea regimului socialist din Romania”. Apatic, Ceausescu ar fi spus: “M-au condamnat”.

Dincolo de aceasta poveste care este confirmata partial de “Memoriile” lui Gorbaciov si va putea deveni certa doar cand accesul la dosare va fi permis istoricilor, Nicolae Ceausescu era informat despre ceea ce i se pregatea, iar atitudinea sa de la procesul de la Targoviste, cand vorbea despre “tradare si agenturi straine”, trebuie privita cu alti ochi.

(continuarea articolului aici: http://www.expres.ro/article.php?artid=284654 )

Acum ca veni vorba de dreptate si de condamnarea celor vinovati, ma intreb si eu ca un om obisnuit cu cat e mai vinovat Ceausescu ca Bush sau Gorbaciov ca Stalin ?!
De ce nenea Ilici e tinut in brate cand vine vorba de Dosarul Revolutiei sau De cel al Mineriadelor.
Un lucru e sigur: Au murit oameni nevinovati si ca in majoritatea cazurilor doar cei care au cazut in plasa “Papusarilor”.

Mai jos un fragment nedifuzat din procesul sotilor Ceausescu (atentie la gesturi, atentie la replici);